noi absolvirăm, voi absolvirăţi

Iunie 13, 2009

A trebuit să semnez sub literele de la “Noi despre noi” în câteva numere din revistă până să-mi dau seama că e nevoie de ceva curaj pentru un plural atât de mare şi de albastru cât o mie şi ceva de hasdeieni. Noi? Noi.

Se spune că de ce ţi-e frică nu scapi. Mi-e frică să scriu articolul ăsta de patru ani şi… iată-mă. Trebuie să predau mâine ultimele viziuni din banca a doua de la uşă. Şi nu oricum, ci făcute pachet – legat frumos cu iminenţa diplomei de absolvire în chip de fundă şi cu conţinut fragil de virugle şi paragrafe.

Că o să-mi fie dor? Că fără Hasdeu nu pot să mă presupun altfel decât prin reducere la absurd? Sunt lucruri pe care le-am mai spus, şi încă în foarte multe cuvinte; nu vreau să cad în păcatul depăşirii limitei legale de dramatism şi siropuri.

Aşadar, să recapitulăm.

Se fac şase ani (da, joc în prelungiri!) de când mi-am pus etichetă. De când m-am hotărât să fac greşeli frumoase în cadru organizat, de când trebuie să mă trezesc la şase jumate, de când am venit să-mi aflu icsul. Am schimbat cinci săli de clasă (cu variaţiuni), două uniforme şi tot atâtea ghiozdane, două colege de bancă, trei vânzătoare la chioşc, două săli de sport şi trei diriginţi.

Pe vremea aceea, “în tinereţe” sau în “illo tempore”, coada de hămesiţi umplea de “daţi-mi şi mie pufuleţi şi doo sugus, nu mai împinge, bă.”  partea cealaltă a parcului, pentru că acolo era magazinul. Apropo de parc – nu era cu gratii. Era întreg şi rotund ca o castană formulată corect, după toate regulile biologiei: turtită la poli şi bombată la ecuator. Sau nu, asta era geografie. Mă rog.

In spatele corpului doi erau nişte duzi care se încăpăţânau să ne murdărească pe degete în pauzele de iunie. Pauzele de ianuarie fac şi acum patinoar în faţa întrării profesorilor. Restul lunilor sunt, ca şi atunci, ocupate cu treburi mai lumeşti: un copiat, un consiliu de coroană, un dansul pinguinului, un monopoly, o şeptică. Deh, vorba unui coleg, haşdeienii umblă mereu cu toate cărţile după ei.

Terenul de sport a rămas la fel, pentru conservatori. Şi sfârşiturile de an. Şi începuturile. Se schimbă doar coloana în care te aşază cine-ştie-cine cu creta pe asfalt. Nu pare mare lucru, până n-ajungi “bătrân” – de obicei se mai pune doar un băţ. Cele mai frumoase beţe sunt cele înainte sau după X. Aşa umblă vorba prin târg… şi încă nu s-a găsit niciun defazat cu pi pe doi care să o contrazică.

Povestea mea în Hasdeu nu începe cu „a fost odată” şi-i foarte posibil să nu se termine cu „au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, dar are de toate: ore lungi şi ore scurte, profesori incomozi şi profesori comozi, colegi, „amici”, „iepuraşi”, „babuini” (pentru cunoscători). Servicii pe şcoală, proiecte, greve, olimpiade, chimie organică, fizică atomică, istorii, geografii, integrale şi alţi demoni. Premii, cărţi de la bibliotecă, baluri şi majorate. Educaţie fizică şi sport. C++ şi copiuţe, dezbateri, scenete, tort, patinoar, viziuni şi vizuini.

După toate astea, mă simt ca la sfârşitul unei ore – Hasdeul şi-a terminat de predat lecţia pentru încă trei sute (chiar, câţi om fi fost?) de indivizi ale aceleiaşi specii: homo hasdeianus-aproape-sapiens. „Aveţi întrebări?”, întreabă, ca orice profesor cu temele făcute.

Întrebări nu, dar ar fi o rugăminte: cineva să dea ceasul înapoi. Cu un an, cu doi, cu cât îl lasă inima. Să scoată toate epitetele din arhive şi să-mi termine articolul de scris. Să ia diploma de absolvire în locul meu. Să se îmbrace în robă… mie oricum mi-e mare.

Noi. Vreau să rămân în pluralul ăsta încăpător şi albastru.

Se face târziu. S-a sunat demult şi trebuie să-mi pun viziunile la poştă. Destinatar: Bulevardul Gării, numărul 1. Expeditor: bulevardul a doişpea Ce, numărul zece la catalog. Aşa.

Acum ce urmează? E prima dată când mi se termină liceul – nu ştiu ce se spune la asemenea ocazii. Probabil, vorba lui Pittiş, un “adio, deci pe curând”.

Mă duc puţin până la facultate. Vin repede.

DSC04214

Un răspuns to “noi absolvirăm, voi absolvirăţi”

  1. Grăunţa Says:

    eu, cititoare „înfocată” a revistei minunatului colegiu, am lecturat (eew, ce urât sună) deja articolul tău🙂 noi te-aşteptăm să vii de la facultate😛 hai repede.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: