linişte în sală.

Noiembrie 27, 2008

citesc critică de poezie modernă şi probabil o să trebuiască să mă suportaţi un timp aşa, piticoasă şi/sau plicticoasă:

„sfincşi străvechi, viori şi din Babilon un portal, un jazz de pe Rio Grande , un swing şi-o rugăciune.”

în lumea poeţilor de felul ăsta

nu se mănâncă cireşe sau piersici, ci se rezolvă algebra fructelor coapte,

miercurile se transformă în cenuşi colorate,

iubitele tac în foarte multe cuvinte

şi fulgere lovesc pământul,

fără nicio urmă de sintaxă a frazei.

aproape că nu-ţi vine să crezi că, pentru aceeaşi oameni, suferinţa unui om nu e mai interesantă decât suferinţa unui bec lovit de un scurtcircuit. poezia a devenit o artă sceptică.

hei, nu-mi găsesc scurtcircuitul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: