veni, vidi, vicii

Noiembrie 4, 2008

 

Avem? Avem… şi dacă încă se mai găsesc necredincioşi, nu ne rămâne decât să gândim problema cu calmul lui Pristanda: „să le numărăm, coane Fănică!”. Curat să le numărăm:

Aroganţă, ignoranţă, faţade, stereotipuri, shopping, lene – 7 dintr-o lovitură. Astea sunt viciile de tranziţie, venite pe fondul vechiului regim de vicii: cafea, “fumuri”, “una mică”, iarba, K, pilluri, cluburi, afteruri. Din câte se vede, „marii clasici” încă par să se ţină bine, în topuri. Hasdeanul de rând nu vrea şi nici nu poate să nu se conformeze şi uite-aşa ajunge, înconjurat de un fel de aură mistică, la sfârşit de clasa a XII-a, afirmând mai ceva ca înţelepţii antici: om sunt şi nimic din ce e omenesc nu-mi este străin.

Totuşi, nu se ajunge oricum la o aşa o performanţă. Sunt şi aici level-uri de care trebuie să treci (ştiu fani wow sau cs care nu mi-ar fi iertat în veci să uit de jocurile pe calculator – şi îi înţeleg, doar toţi am crescut sub semnul lui SuperMario🙂. Firesc, scopul e să faci cât mai multe puncte. Oricum aduni puncte chiar fără să vrei – asta face din viciu un joc incredibil de… „jucabil”. Regulile sunt simple – n-o să ţi le explice nimeni, dar le prinzi din mers.

Pentru că nimic nu se pierde, totul se transformă, puful de boboc trebuia şi el să fie înlocuit cu ceva. Cu sentimentul de aparteneţă la specie, de exemplu – trebuie să te defineşti într-un fel. Acum a venit timpul să te hotărăşti dacă faci parte din grupul rockerilor sau din cel al houserilor. Dacă stai în prima sau în ultima bancă, dacă vrei sau nu să porţi (toată) uniforma. În fine, dacă – aici avem mai multe variante de răspuns: a)eşti tocilar, b)înveţi doar la ce-ţi place sau c) eşti destul de cool încât să nu-ţi faci griji pentru detalii de genul. Există şi căi de mijloc, dar nu te vor ajuta prea mult să devii popular. Am uitat să vă spun – e şi ăsta un viciu, unii chiar par că nu pot trăi fără publicitate.

Cu curaj, boboci, urmează încălcarea primelor reguli…de bază (proces pe care-l vom numi de acum încolo vicii de procedură). Cum te prinzi că Hasdeul nu e chiar Bastillia, începe procesul de testare a limitelor: cât de departe poţi merge? Cu telefonul în ore încă nu te-a prins nimeni, guma de mestecat e interzisă pe hârtie… cui îi pasă? Mai ales în semestrul 2, clasa a IX-a se linişteşte: tehnicile de copiat din generală merg şi aici, muzica, sportul sau desenul le poţi trece la „opţionale” etc.

La un moment dat, viciile se schimbă, dar numărul lor trebuie să rămână neapărat constant. Verificată în timp, această lege se dovedeşte atât de precisă, încât mai degrabă m-aş îndoi de principiile fundamentale ale mecanicii decât de adevărul ei. Gata integraţi şi împărţiţi în clase şi subclase de vreun nevăzut Mendeleev al anilor de liceu, elevii de-a X-a experimentează noi feluri de…cunoaştere. Poate că băutura nu este răspunsul, dar cu siguranţă te ajută să uiţi întrebarea, spunea cineva odată. Cafeaua pare destul de paşnică şi o ceaşcă în plus n-are cum să facă rău, iar tutunul miroase urât doar dacă nu deschizi geamul. Sau dacă ai ghinionul să dai de profi cu simţuri olfactive hiperdezvoltate.

Tot viciu, deşi mai mărunţel şi înduioşător în naivitatea lui, e întârziatul. N-a venit taxi-ul sau a făcut pană, nu ţi-a sunat ceasul de dimineaţă sau ţi-ai condus prietena (sau prietenul) „până în corpul celălalt”, mereu se găseşte câte ceva. Uite că am ajuns şi la poate cel mai frumos viciu de licean – El sau Ea. Şi de obicei poveştile sunt frumoase deşi unele încep cu „ne-am cunoscut înainte de ora de mate la coadă la magazin…”

Mai plini de sine chiar decât Pliniu cel Tânăr, deschiderea de clasa a XI-a îi găseşte pe hasdeeni sub semnul aceluiaşi înţelept: „cine urăşte viciile, urăşte oamenii”, spun ei. Am spus-o şi eu, doar asta e anul cu cele mai multe chefuri şi cu cele mai puţine griji. Fiecare weekend înseamnă cel puţin un majorat de sărbătorit şi asta presupune sesiuni intense de shopping, make up şi alte preocupaţiuni. Se cam ştie de pe acum la ce vrei să dai şi materiile fără legătură directă cu „ce vrei tu să te faci când o să fii mare” pot să mai aştepte. Evident, iei note mai mari copiind decât învăţând, dar câteodată parcă ţi-e şi lene să mai faci copiuţe… Program încărcat, secolul vitezei, e scuzabil. Şi-n plus, suntem hasdeeni – cine mai e ca noi? Mai mulţi decât credem, în orice caz.

Există numeroase medicamente, tincturi, unguente de bursuc, vasiline şi mai ştiu eu ce cu care te poţi unge, trata, îmbălsăma şi în care te poţi scufunda dacă vrei să renunţi la vicii. Dar de ce să vrei? Ideea de roboţel cu dioptrii mari nu surâde nimănui şi, să recunoaştem, viciile sunt cele care condimentează câte puţin viaţa. Clasa a XII-a te mai temperează puţin. Nu pentru că simţi că porţia de Hasdeu e pe terminate. De fapt ba da, şi de asta… însă se adaugă invariabil una, două sau chiar trei pregătiri pe săptămână pentru Bac şi admitere şi trebuie să fii văzut învăţând măcar o oră pe zi ca să nu ajungi subiect de distracţie generală la şedinţele cu părinţii.

N-o să fac o listă cu viciile dintr-a XII-a, vă las să le descoperiţi singuri – aşa o să aibă mai mult farmec. Cred că prin vreo carte de psihopedagogie i-au spus învăţare prin descoperire. Vă las să descoperiţi, eu mai doar am un semestru şi puţin de trăit confortabil sub masca lui „nimeni nu e perfect”…

3 Răspunsuri to “veni, vidi, vicii”

  1. EU Says:

    BINGO:) ceva mai dragut de atat n-ai scris in ultimul timp…

  2. maria Says:

    mulţumim,Alecsa
    🙂

  3. sergiu.. Says:

    when u did make me start reading articles?:-s:-/ great job :*


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: