Berlin ( Poveşti din „Oraşul istorie”)

Noiembrie 3, 2008

Vă povesteam mai devreme de proiectul Eustory şi de academiile pentru tineret. În fiecare an se organizează în diferite oraşe europene (a fost şi la Sighişoara una, acum ceva ani) cu teme actuale şi foarte ne-plicticoase – cam opusul a ce se face în general la clasă când vine vorba de orele de istorie. Şi dacă articolul de mai devreme n-a reuşit să vă convingă deja să participaţi, mai fac o încercare..

Am stat în Berlin o săptămână pe la sfârşit de august şi de vacanţă, când în mod normal numai la proiecte despre discriminare nu-ţi stă capul. Spun discriminare pentru că, la academia pentru care am aplicat eu, acesta a fost topicul: Us and Them. Exclusion, discrimination and persecution in Europe, 70 years after the November Pogrom in 1938 (`Kristallnacht`). E uşor să-ţi dai seama că o astfel de temă foloseşte drept pretext teribilele evenimente din Germania nazistă pentru a dezbate problema discriminării sub toate formele pe care o putem întâlni azi: religioasă, rasială, sexuală, a persoanelor cu dizabilităţi – ştiţi voi, e o listă destul de lungă.

După o călătorie cu avionul (cu emoţii, că deh, toate au un început..) am ajuns în “ţara celor 20 de grade” (temperaturi mai mari n-am prins în nicio zi, în condiţiile în care în ţară suportam toanele caniculei). Diferenţele te izbesc încă de cum ai pus piciorul pe pământ nemţesc: totul e hiper-civilizat şi automatizat, fiecare secundă e perfect calculată şi, prin cine ştie ce minune nemţească, descoperi că într-o săptămână ai timp pentru toate: socializare, muncă, relaxare, distracţie, cumpărături şi ceva sight-seeing, bonus.

Am fost cazaţi într-un cartier rezidenţial de la marginea Berlinului (un campus organizat special pentru traininguri şi şcoli de vară, google “Wannsee Forum”, pentru poze şi mai multe detalii) – eu şi alţi 27 de participanţi din 14 ţări europene: Belarus, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Germania, Italia, Letonia, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia and Slovenia. Activităţile au început chiar din ziua sosirii: ne-am jucat să ne cunoaştem mai bine, fiecare şi-a prezentat proiectul cu care a câştigat în ţara de origine şi am organizat turnee de ping-pong până târziu în noapte.


Zilele ce au urmat au fost pline de scenete, dar şi de studii de presă, de interviuri (cu foşti nazişti, imigranţi indieni sau homosexuali) şi de prezentări creative – e ceva să înveţi să faci un talk show, o emisiune radio sau chiar videoclipuri despre subiecte considerate tabu în diferite părţi ale lumii.

Oraşul este unul al contrastelor – avea de toate, de la skinheads la bunici cu părul verde, de la Hard-Rock Cafe la restaurante vietnameze. Şi, bineînţeles, vestitele tarabe la care se vând “bucăţi din zid”. Foarte aerisit, cu străzi largi, fără probleme de trafic şi poluare, cu multe spaţii verzi, cei 800 de km pătraţi de capitală germană sunt străbătuţi de berlinezi cu trenuri ultramoderne fel de firesc ca mersul cu metrorexul sau reatebeul în “micul nostru Paris”. Halal comparaţie… Timp de vizitat prea mult n-am avut, dar nu puteam să trecem chiar în fugă pe lângă Reichstag, pe lângă Poarta Brandenburg sau prin Alexanderplatz şi Memorialul Holocaustului.

Dincolo de asta, am învăţat o istorie care nu se învaţă la şcoală: ştiu acum care e mâncarea tradiţională la nunţile germane, de unde importă Bulgaria măsline, cât costă blugii în Letonia şi chiriile pentru studenţii din Varşovia (colega mea de cameră, Martha, era din Polonia, dar mi-e teamă că am uitat cele câteva cuvinte pe care m-a învăţat să le pronunţ în limba lui Chopin). Am lucrat în grupe care se schimbau permanent, niciun trainer nu depăşea 30 ani şi asta ne-a ajutat să lucrăm nu într-o atmosferă de şcoală sau de birou, ci ca între prieteni. Ne-am dărâmat toate stereotipurile şi prejudecăţile (germanii or fi ei severi, dar i-am descoperit zâmbitori şi prietenoşi, belgienii nu sunt la fel de aroganţi pe cât se spune, italienii s-au convins că nu suntem un popor de rromi). Maxim din Rusia avea totuşi un accent ciudat şi amuzant când se străduia să vorbească engleza.

A fost uimitor întradevăr să vezi cât de diferiţi, dar şi cât de asemănători (şi de buni la ping-pong!) suntem noi, europenii – acum simt că am prieteni în aproape fiecare ţară de pe continent. Ne-am promis, să ajungem preşedinte fiecare în ţara lui şi să ne întâlnim în 10 ani la un summit cu o temă serioasă – ce copii! Nu vă spun că la plecare toţi ne împărţeam cu ochii în lacrimi plicuri pline cu mesaje şi cutii de Tofiffee (a fost un festin, costa doar 1 euro cutia!..probabil de-asta m-am întors cu un troller plin cu dulciuri la Buzău).


Istoria nu va fi niciodată un desen alb-negru. Mai mult decât oricând, am văzut că are milioane de culori şi faţete şi oricine participă la Eustoy va înţelege ce vreau să spun. Şi Jimmy din Belgia, şi Agnesse din Letonia şi Stephanie din Danemarca – toţi am înţeles ce prin ce ne deosebim de alte popoare ale Europei, lucrurile care ne despart de vecinii noştri. În acelaşi timp, am învăţat şi cum se pot depăşi aceste frontiere, aşa încât istoria să nu se mai transforme, încă odată, într-o unealtă politică cu consecinţe nefaste.

p.s. aţi ghicit, s-a apucat alexa de făcut articole pentru revistă şi le pune aici, to show off:”> oricum era datoare cu ceva despre ce-a făcut toată vara.

vine şi articolul despre vicii imediat, pentru mai multe detalii despre eustory, voila: http://eustory.eu/. sau just google it.


Un răspuns to “Berlin ( Poveşti din „Oraşul istorie”)”

  1. downtownjesus Says:

    vreau si eu. berlin, hamburg, magdeburg, halle si poate si leipzig. ei, doar poate. impartita intre rusia si germania, ca de obicei.

    copil fericit >:D<


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: