cum a fost la olimpiadă?

Mai 8, 2008

         „Bună, de unde eşti?”

         „Buzău, tu?”

            Răspunsul colegei mele de bancă a venit prompt, dar l-am uitat imediat. De fapt tot ce mai ţin minte e că era clasa a IX-a, că o chema Ana (sau Ioana?) şi că avea un pix cu gel albastru. Organizatorii împart prin săli pachete de biscuiţi şi sticle cu apă plată – cred că merită jumătate de bilă albă pentru ideea asta.

            Cineva în spate foşneşte şi începe să ronţăie. Nu ştiu ce legături a făcut subconştientul meu, dar în clipa aceea mi-am dat seama că următoarele trei ore aici vor fi fost motivul pentru care am citit un teanc de cărţi (toate aveau nume ciudate) care, puse una peste alta, m-ar fi întrecut mai mult ca sigur în înălţime. Şi din care, apropo, am impresia că nu mi-au rămas nici trei cuvinte care să aibă, cât de cât, legătură între ele.

            Nu pot să-mi dau seama dacă biscuiţii ăia au avut vreun ingredient misterios, cert e că m-au oprit din tremurat (număratul în gând până la 673 342 022 e inutil, în eventualitatea că-l încercaţi ca metodă de calmare). Următorul lucru de care îmi aduc aminte e senzaţia căştilor de la mp3 în urechi şi câteva acorduri hipnotice din ceva ce nu mai ştiu exact dacă era Iris sau Nirvana. Mi-am plimbat ochii prin sală cu o indiferenţă cu totul străină de mine –  era un laborator de mate, ştiţi voi, genul acela cu citate din Newton şi Galilei pe pereţi. Supraveghetoarele aveau voci şi sacouri stridente, răzbăteau până la mine şoapte gen „eu nu prea ştiu nimic din simbolism…tu ce crezi că ne pică?”…eu eram cu gândul la ce-o mai fi de văzut prin Botoşani. Flash-uri de memorie îmi aduceau în minte:

a)      vagonul de tren în care am venit, unde am nimerit cu grupurile altor trei judeţe şi unde la fiecare pas riscai să te îneci în conspecte şi fişe de lectură

b)      scrisoarea răscitită a doamnei profesoare

c)      figurile alor mei pe peron … „mai ştii în ce buzunar ţi-am pus sandvişurile?”; trebuie să-mi exprim, totodată, regretul profund după sandvişurile acelea la vederea micului dejun de la cantină – 4 biscuiţi tari şi un cub de margarină, aranjate neîmbietor pe o farfurie de tablă. A, da. Şi ceai. Mă întreb ce avem la prânz.

d)      discursul doamnei administrator de la internatul unde ne-au cazat aseară (care internat, apropo, arată mult mai bine decât ne-am aşteptat!) şi acel „apa caldă curge tot timpul” care ne-a sunat mai bine decât o declaraţie de dragoste

e)      toate răspunsurile de mai sus sunt corecte:D

 

 

Completez colţul din dreapta sus şi îmi ia ceva timp să mă adun şi să-mi amintesc cum mă cheamă. Iniţiala tatălui. Colegiul de provenienţă. Nu e nicio rubrică pentru “ce caut aici”, la asta probabil că chiar n-aş fi ştiut ce să scriu. N-am avut niciun pic de timp să mă dezmeticesc…tocmai am ajuns de la deschiderea oficială (acum, serios, de câte ori poţi asculta într-o oră “Botoşaniul, această Florenţă a României, este locul din care geniul poeziei româneşti îşi trage cele mai adânci rădăcini”? noroc că au fost scurţi, că la obiect…). Au împărţit mape, pixuri şi ecusoane cu logo-uri, inspectoarea generală şi-a lăudat publicaţiile, primarul şi-a lăudat oraşu, organizatorii – organizarea  şi toţi ne-au urat succes de cel puţin o sută de ori. Am auzit  că mâine avem excursii la Ipoteşti şi Vorona. Patria vodcăi Voronskaya. Să fie vreo aluzie? Oricum, ediţia XXXXXI-a (nu râdeţi, numeralul nu a fost schingiuit de mine, chiar aşa scria pe postere în loc de 51!) a Olimpiadei Naţionale de Limba şi Literatura Română, Botoşani, se anunţă a fi un adevărat succes.

Închid telefonul – nu mai vreau mesaje de încurajare. Îmi ajung emoţiile mele. Abia respir pentru mine, ceilalţi pot să aştepte. “Vă rog să vă duceţi gecile, ghiozdanele şi alte materiale auxiliare în sala pentru bagaje”. Ok, putea să o spună mai puţin răstit.

Nu ştiu când a intrat în sală doamna cu plicul alb. În schimb, am auzit sunetul acela de hârtie dezlipită şi foaia cu subiecte alunecându-mi pe bancă. Romantism şi 2 eseuri – aş fi putut să jur! Cred că într-o altă viaţă compuneam subiecte pentru olimpiadă… Numai că astea au acelaşi moto stupid ca şi cele de la judeţ: Calitatea nu este un accident. Cred că şi un citat din “Alice în Ţara Minunilor” ar fi fost mai potrivit. În fine…

Încep să scriu pe ciornă. Urât, pentru că am descoperit că pixurile cu logo nu sunt deloc confortabile. De obicei, oamenii au pixuri norocoase; de-un de-ăsta aş fi avut nevoie acum. În fine, pixul e ultima grijă, problema e că nu găsesc un moto. De fapt, nici măcar o introducere. Umplu ciornele cu tot felul de idei, posibile şi imposibile. Şi ele continuă să curgă, surprinzător de coerente.

O jumătate de oră.O oră. Două. Tind să cred că nu există două silabe mai îngrozitoare pentru psihicul unui om decât tic-tac, tic-tac…Au trecut deja două ore şi jumătate şi eu mai am un eseu de făcut. Mă consolează doar gândul că-mi place ce-am scris până acum.

Ar trebui să pun punct, până nu începe numărătoarea inversă. Nu ştiu când s-au adunat 8 pagini, dar ştiu că m-am ataşat de cuvintele acelea ca de cineva drag. Mâinile reci îmi ţipă după un ceai. Doi paşi până la catedră…un pas mai am. Predau lucrarea şi semnez, tremurând,de prezenţă.

 

P.S. Buzăul s-a întors de la Botoşani cu un premiu special şi 4 menţiuni. Una a fost a mea.

12 Răspunsuri to “cum a fost la olimpiadă?”

  1. oblivionesse Says:

    ati fost cazati la seminar? din amintirile mele, acolo erau conditii bune.

  2. junkydawn Says:

    nu, la internatul colegiuliu de renume international „augustus treboniu laurian” :>
    la seminar n-am ajuns, dar stiu ca cei de acolo s-au cam plans de frig:P

  3. junkydawn Says:

    ai fost acum 3 ani?:D

  4. downtownjesus Says:

    alegza, ai un post imens. alegza, ai un post mai lung decat ale mele. alegza, ma sperii mai rau decat m-ai speriat vreodata. acuma sa lecturez, zic :))

  5. downtownjesus Says:

    Iris e destul de diferit de Nirvana, fata😛 chiar erai speriata :-S

  6. downtownjesus Says:

    te iubim alegza, no matter what you do >:D<

  7. oblivionesse Says:

    da, am fost acum trei ani, si cele mai bune conditii erau la seminar, unde era singurul loc cu caldura si paturi decente, numai ca dusurile erau o camera mare cu apa curgand de sus, fara pereti despartitori, deloc deloc.

  8. junkydawn Says:

    ouch:-s

  9. junkydawn Says:

    a.. da eram speriata:D si postul n-ar fi fost asa lung daca nu era un articol pentru numarul urmator al fantasmagoricei noastre reviste de liceu:”>

  10. downtownjesus Says:

    argh, m-ai pacalit😐 am zis ca te-ai apucat de posturi ca lumea😛

  11. mitza Says:

    sincere felicitari!

  12. newbohemian Says:

    sincer..esti captivanta(sper ca am nimerit sexu). ai un mod de a scrie atat de viu. (applause)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: