cum să fii englez – george mikes

Aprilie 1, 2008

 Avertisment pentru începători

S-au schimbat multe în ultimii 20 de ani.

Marea Britanie de azi nu mai seamănă cu cea anilor 60: când am venit pentru prima dată aici, englezii erau slabi şi taciturni, în vreme ce azi sunt slabi şi taciturni. Pe atunci mormăiau şi erau enigmatici; azi mormăie şi sunt enigmatici. Pe atunci vorbeau tot timpul despre vreme într-un fel cam plicticos, astăzi vorbesc tot timpul despre vreme într-un fel mult mai plicticos.

Pe vremea aia, britanicii călătoreau pe Continent, beau ceai cu lapte la Paris, mâncau friptură de vită şi budincă Yorkshire la Monte-Carlo, îşi ţineau unul altuia companie peste tot şi erau mîndri de insularitatea lor. În zilele noastre, ei beau ceai cu lapte la Paris, mănâncă friptură de vită şi budincă Yorkshire la Monte-Carlo, îşi ţin unul altuia companie peste tot şi sunt mândri de cât de cosmopolitani au devenit.

S-au schimbat multe în ultimii 20 de ani.

Cum să fii deştept

În Anglia e de prost gust să fii deştept, să afirmi ceva cu încredere. . Poate că vi se pare normal ca doi şi cu doi să facă patru, însă nu trebuie să o susţineţi imperios pentru că sunteţi într-o ţară democratică şi s-ar putea ca alţii să creadă altfel.

Un domn de pe continent care caută o panoramă frumoasă poate să remarce:

– Peisajul acesta îmi aduce aminte un pic de Utrecht, unde la 11 aprilie 1713 s-a semnat tratatul de pace care a pus capăt Războiului Spaniol de Succesiune. Totuşi, râul seamănă cu Guadalquivir, care izvorăşte în Sierra de Cayorla şi se varsă la sud-vest de Atlantic şi e lung de 650 de km. O, râurile…ce-a spus Pascal despre ele? Les riviers sont les chemins qui marchent..

Felul acesta pompos şi lăudăros de a vorbi  nu-i permis în Anglia. Englezul e modest şi simplu. Foloseşte doar cuvinte simple şi spune atît de multe – dar atât de multe cu ele. Uitîndu-se la acelaşi peisaj ca mai înainte, ar rămîne tăcut două-trei ore şi s-ar gândi cum să-şi exprime sentimentul profund. Apoi ar spune:

-E frumos, nu?

Un profesor de matematică i-ar spune menajerei care verifică lista de cumpărături:

– Mă tem că nu-s deloc bun la aritmetică. Te rog să mă corectezi, Jane, dacă greşesc, dar cred că radical din 97344 este 312.

Şi acum despre cunoaştere. O englezoaică ar putea să înveţe un pic mai multă geografie, să zicem. Atâta doar că nu-i şic să ştii dacă Budapsta e capitala Ungariei, a Bulgariei sau a României. Şi în cazul în care ştie, din întâmplare, că Budapesta e capitala României, ar trebui să rămână perplexă dacă e pomenit dintr-o dată Bucureştiul.

E mult mai drăguţ să întrebi, dacă vorbeşte cineva de Barbados, Banska Bzstrika sau Fiji:

– O, insuliţele alea…sunt britanice?

(De obicei, sunt.)

Ceaiul

Problema cu ceaiul e că la început era o băutură destul de bună.

Aşa că un grup dintre cei mai renumiţi savanţi britanici şi-au pus mintea la contribuţie şi au făcut nişte experimente biologice complicate ca să găsească o cale să-l strice.

Întru gloria eternă a ştiinţei britanice, truda lor a dat roade. Au sugerat că dacă nu-l bei simplu, sau cu lămâie, sau cu rom, sau cu zahăr, ci torni în el câteva picături de lapte rece, fără niciun pic de zahăr se obţine produsul dorit. De îndată ce băutura asta orientală răcoritoare, aromată, a fost transformată într-o apă de gură insipidă şi incoloră, a devenit dintr-o dată băutura naţională a Marii Britanii.

În unele cazuri nu trebuie să refuzaţi o ceaşcă de ceai, altfel veţi fi socotit o pasăre exotică şi barbară care n-are nicio şansă să ocupe vreodată vreun loc în societatea civilizată.

Dacă sunteţi invitat într-o familie engleză, la cinci dimineaţa primiţi o ceaşcă de ceai. Când vă este tulburat somnul cel mai dulce de dimineaţa nu trebuie să spuneţi „Doamnă, cred că sunteţi o persoană nemiloasă, ofticoasă şi răutăcioasă care merită să fie împuşcată”. Dimpotrivă, trebuie să spuneţi, cu cel mai arătos zâmbet de ora cinci  „Mulţumesc, nici nu ştiţi cît îmi place o ceaşcă de ceai dimineaţa, mai ales dimineaţa devreme”. Dacă vă lasă singur cu lichidul, puteţi să-l aruncaţi în chiuvetă.

Apoi primiţi ceai la micul dejun, apoi la unsprezece dimineaţa, apoi după prânz şi, mai ales, la vremea ceaiului. Apoi după cină şi, bineînţeles, unsprezece noaptea.

Nu trebuie să refuzaţi alte ceşti de ceai în următoarele cazuri: dacă e cald afară; dacă e rece; dacă sunteţi obosit; dacă i se pare cuiva că sunteţi obosit; dacă sunteţi nervos; dacă sunteţi binedispus; dacă ieşiţi; dacă sunteţi plecat; dacă tocmai v-aţi întors acasă; dacă aveţi chef de aşa ceva; dacă n-aveţi chef; dacă n-aţi băut ceai de ceva vreme; dacă tocmai aţi băut o ceaşcă.

3 Răspunsuri to “cum să fii englez – george mikes”


  1. imi place🙂 de unde e?

  2. junkydawn Says:

    george mikes – cum sa fii englez:P
    de la judeteana.

  3. flo Says:

    da, scria in titlu :)) logic, doooh :)) ok, o iau. trebuia sa-mi fi zis mai devreme de ea😀 dar multumesc. imi place.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: