„i thought you were in paris.” „i am”

Noiembrie 11, 2007

ieri a fost o zi ciudată şi plină. scriu de-abia azi pentru că acum am găsit timp.

m-am trezit de la 8 (ceea ce sâmbăta e o blasfemie, dar fie…) ca să termin amărâtul ala de articol despre decalogul elevului hasdeean. zic amărât şi-mi dovedesc iarăşi că-s o ipocrită pentru că îs tare tare tare mândră de el dar voi nu trebuia să ştiţi asta. editorialul o să fie tot al meu…i’m a goddess.

a urmat filmul în amfiteatru. Blow Up.

images.jpg
It is not about cameras. It is not about seeing. It is about our perception of our individual world. It throws shadows on the very judgments we build our lives upon.

jpg.jpg

un film despre cât de uşor poţi deveni captiv, fie chiar şi al unei mingi invizibile de tenis . un film în care nimeni nu iubeşte pe nimeni. a must see. peste două săptămâni, moarte la veneţia – can’t wait (se pare că-mi duc viaţa de pe un weekend pe altul, smbdy change this please).

nhk.jpg
am ajuns acasă la 3,  am pierdut vremea vreo 2 ore şi am plecat la majoratul lui mmf. primul meu majorat, deci acuma se cheamă că’s iniţiată.😀

nu ştiu dacă pogoul cu prejbeanu a fost sau nu probă iniţiatică, cert e că acuma am tot umărul vânăt:”>  cu toate că muzică de pogo n-a fost decît maxim 10 minute, şi aia e pe empetriul meu.

în rest ce să zic, ţopăială cu toată lumea, colegi veseli (mai mult sau mai puţin din cauza vinului ăla bun de pietroasele..), prieteni vechi şi noi, baloane negre, un pic de frig şi tort diplomat. să mai facem, mai vreau nopţi de-astea.

şi mai vreau să mai stăm toţi pe jos legănându-ne pe V.S.T. (vai, bobo…8->), mai vreau să sar într-un picior juma de oră doar pentru 2 minute vorbite la telefon, mai vreau să le văd feţele obosite pe drum la întoarcere, mai vreau să-l arunce pe mmf în tavan şi să-l murdărească cu frişcă… şi atât mi-ar ajunge.

a da. şi asta:

I lose control because of you babe
I lose control when you look at me like this
there’s something in your eyes that is sayin’ tonight
I’m not a child anymore, life has opened the door
to a new exciting life.

..că tot n-am ajuns la concert. azi e 11 noiembrie. 3 luni de când..şi 18 ani de căsnicie pentru ai mei. 11 e numărul meu – ar trebui să fie o zi frumoasă şi nu e. e una din zilele alea când nu ţi-e nici bine şi nici rău, asculţi aceleaşi melodii frumoase şi triste care ţi-au tocit neuronii toată săptămâna, îţi aduci aminte şi ţi-e dor .

mă uitam aseară la noi toţi –  ameţiţi sau nu, afişam figurile alea de oameni fericiţi şi zâmbăreţi…cu toate că ştiam că fiecare dintre noi are câte o chestie urâtă care-l macină şi de care nu poate să scape.

ca-n cântec prost. „…toate sâmbetele astea-n care mă prefac că mă distrez..”

chiar nu e nimeni hapi around? ne plângem de milă unul pe umărul celuilalt pentru că de fiecare dată tânjim după un alt umăr..care umăr nu ne vrea sau care nu ne ştie… 

să nu te mai întrebi ce rost are, nimeni nu şi-a dat seama până acum. mai ascultă odată tears in heaven  şi resemnează-te cu ideea . sper ca măcar ţie să-ţi iasă, eu n-am reuşit.

10 Răspunsuri to “„i thought you were in paris.” „i am””

  1. Eu Says:

    tears in heaven ma:)..melodie frumoasa :-<…eric:0 the golden god[alaturi de zakk wylde]

  2. junkydawn Says:

    ştim ştim..cum am putea să nu ştim după o săptămână de repeat:-<

  3. wakewalking Says:

    JD, esti pierduta intr-un univers care nu mai e al tau. Si traiesti de la un weekend la altul. Dar in jurul tau, stiu eu cel putin 4 persoane care iti intind (din nou aceleasi) maini de ajutor si tu nu le vrei. Poate ca ei te vor aduce din nou pe o cale cunoscuta, una in care traiesti si in timpul saptamanii, una in care inveti sa fi fericita. Refuzi sa crezi? Treaba ta. Eu zic ca merita sa incerci.

    Fiecare dintre noi crede la un moment dat al vietii lui ca fericirea sa personala se bazeaza pe un, dar numai UN lucru, si ca sunt dintre norocosii care stiu exact de ce au nevoie pentru a fi pe deplin fericiti. Se inseala amarnic, si e trist sa ii vezi gonind pe toti fiecare dupa obiectul/starea de fapt/persoana care reprezinta intruchiparea fericirii lor. Fericirea se invata, nu se poseda, fericirea se dobandeste, nu se asteapta. E frumoasa cum nu e nici fata morgana, dar nu e nimic din ce ne imaginam fiecare in fiecare zi. Are probleme, are oameni urati, are jeg si coruptie. Dar are libertate, si liniste si entuziasm.

    Si zici ca stii asta, dar nu stii. Pentru ca daca ai sti nu ai mai putea fi oprita din a ti-o dobandi, acum pentru totdeauna. Ai constatat singura ca esti intr-o lume in care nu te recunosti. E adevarat, universul in care esti acum nu e cel al tau. Si tu crezi ca fericirea ta sta in ceva care e intr-un univers paralel? Trezeste-te din vis, nu e deloc asa.

    Fericirea, ca si paradisul, se afla in noi, drept urmare langa noi. Nici nu trebuie sa intindem mana ca sa o simtim. Dar ne orbim inconstient si o refuzam. Schimbam milionul de dolari pe ce e in spatele portii numaru’ 3, si plecam catre poarta aia… si mergem si mergem… pe langa fapul ca poarta e al naibii de departe, daca ajungem sa trecem prin ea, ne pierdem, ca si tine, intr-o lume ce nu mai e a noastra. Si atunci regretam milionul de dolari. Faza cea mai frumoasa, care diferentiaza viaa de orice multi-prize-show de doi bani este ca spre diferenta de milionul de dolari, pe care l-am abandonat ca vrabia din mana pe cioara din gardul portii 3, fericirea, aia pe care am lasat-o ca sa cutreieram galaxiile in cautarea a ceva mai credibil, asteapta la infinit sa ne intoarcem si sa o luam, sa ne bucuram de ea.

    De aceea, fericirea unui om nu e niciodata alt om. Oamenii nu asteapta la infinit.
    So guess again.

  4. junkydawn Says:

    i will .
    thanks🙂

  5. downtownjesus Says:

    nu pot concentra din cauza mamei. revin cu comentarii in liniste.

  6. junkydawn Says:

    a, si tu?:-s
    declar 11 noiembrie ziua nationala a certurilor cu parintii😀

  7. downtownjesus Says:

    :)) ok…am pistol cu capse in cap :l (m-a apucat nevoia de oameni noi, nu-s ei geniali, da’s ai nostri tineri) asa ca pot sa gandesc. uof bre alegza…nu, bine zice fata asta, fericirea e langa noi. si se cheama tot fericire, indiferent de unde vine. aia din green bar e tot fericire, aia din crang e tot fericire, aia de pe hol cand faci pogo cu prejbeanu e tot fericire. si, desi am o urma de intentie sa spun ca e totusi o fericire imperfecta, ma abtin pt ca fericirea e perfecta. dureaza doar o secunda in adevaratul ei sens si in secunda aia e perfecta. trebuie doar sa prindem cat mai multe secunde d-astea. hai sa incercam, bine? uite, ai fost fericita cand stateati toti jos si va leganati pe V.S.T…ce frumos, vreau si io. asa, nu conteaza asta😀 aduna cat mai multe momente d-astea si pastreaza-le pt cand ti se face dor. noi suntem aici. noi toti, cat vezi cu ochii. let there be some kind of rock’n’roll happiness.

  8. downtownjesus Says:

    cui te adresezi la sfarsit? ;;)

  9. junkydawn Says:

    tu za ridar. oricine-ar fi.😛

  10. wakewalking Says:

    DTJ, fericirea nu e o colectie de amintiri. Si daca mai continui sa postez ce nu e fericirea, o sa ziceti ca ma laud ca stiu ce e. Si da, stiu, da’ nu ma laud, ca nu e treaba nimanui ca eu stiu. Oricum, tineam sa precizez ca nu e asta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: