pe ce lume trăiesc

Noiembrie 5, 2007

dreams_came_true__by_korny_pnk.jpg

meet_stupid_korny__by_korny_pnk.jpg

leave_and_don__t_look_back_by_cloud_room.jpg

După criza de nervi de ieri, cum era de aşteptat, am atins acum momentul în care simt nevoia să vorbesc muritorilor care mă înconjoară, faţă, spate, stânga, dreapta, mă rog, relativ. Nu am fost niciodată bună la exprimat propriile sentimente, mereu înţelegându-se total altceva, acest altceva neaflându-se nici măcar pe aproape faţă de gândul meu inţial. Însă, nu pot spune că sunt optimistă. Nu sunt deloc optimistă. Nu mai sunt optimistă de când am terminat şcoala generală.

De la un timp nu stiu ce se întamplă cu mine. Simt că, la propriu, voi innebuni. De exemplu azi am încercat de 3 ori să-mi dau seama în ce dată suntem până am reuşit. remember, remember, the 5th of november.

hurt_by_cloud_room.jpg

Am facut glume stupide legate de prestarea de servicii sexuale gratuite şi, fiind puţin ipohondră, mi-am inventat o boală, letargie cronică. Ceea ce vreau să spun e că aseară am adormit la 11, m-am trezit pe la 5 să fac duş, m-am culcat la loc, m-am trezit la 6 dimineaţa m-am mutat în alt pat, am adormit la loc, m-am trezit la 6 jumate, mi-am scos un picior de sub patură şi în timpul scoaterii şi al celui de-al doilea picior am adormit spontan şi am fost trezită cu bestialitate după doar 5 minute de telefonul care cred şi acum zace aruncat pe după birou.

În fine, cea mai mare distracţie pe care am avut-o în ultimele zile, în afară de bloguitul şi cafeaua de după ore e să ţopăi prin casă cu gândul la concertul de peste 2 săptămâni, la ziua mea, la pozele de pe deviant şi la multele chestii frumoase care or să vină, chestii pe care nu le ştiu încă, dar care mă aşteaptă cuminţi acolo, la locul lor.

De ce? În principiu, fiindcă pot şi fiindcă vreau. De ce voi pune acest post care nu are nicio relevanţă receptabilă? Fiindcă m-am chinuit sa scriu cu diacritice, iar voi îmi veţi aprecia eforturile mele supraomeneşti (raportându-le la lenea care mă invăluie) şi veţi citi acest pseudopost până la sfârşit, da? Ok. Am terminat, m-am şi plictisit puţin, mă duc să dorm ca şi acum asta ar fi ultima mea partidă de somn. Pa şi o zi bună, fără chestii stresante gen teste la bio şi proiecte la geogra. Vă imbrătişez drăgăstos până îmi cădeţi fără respiraţie la picioare. Totuşi, nu vă iubesc, aşa că să nu vă asteptaţi sa pun la sfârşitul pomelnicului şi „vă iubesc”, fiindcă în treburi d-astea sentimentale nu îmi place să mint ca nesimţita. Eu diluez realitatea doar atunci când e vorba de treburi pragmatice, materiale. Pa.

Aceasta pagină se va considera un pamflet, dar în nici un caz nu va fi tratată ca atare.
Ne vedem maine să vă povestesc cât de fără sens mi-am petrecut (şi) ziua de marţi, 6 noiembrie 2007.  (zi cu semnificaţii, once upon a time, remember?)

 

p.s. multumesc, jean, pentru poze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: