nu-mi plac

zilele astea şi n-am de gând să scriu despre ele.

vreau să stau aşa:

să-mi schimbaţi din când în când paiul, puloverul şi picioarele îngheţate şi să-mi strigaţi, o dată la jumătate de oră,

foarte tare:

eu o să vă cred pe cuvânt.

posturi în rate

zi ciudată ieri, cu o oră din 15 stată acasă (somnul nu se pune) şi restul pe coclauri, prin şcoli, magazine, felinare, străzi, parcuri, leagăne, bel ami, piaţa de flori, j’pizza şi matiz albastru, nu neapărat în această ordine.

am început cu nişte sonate, lieduri, suite, simfonii şi preludii de diverşi compozitori de care am auzit mai mult sau mai puţin – au cântat cei din Arte de ziua Hasdeului. de fapt, mint – am început cu câte o mandarină în fiecare papuc, un pomelo care nu ştiam cu ce se mănâncă, banane, heidi-uri şi 10 roni.

de-aia îmi place mie moş Nicolae, e scurt şi la obiect.

şi m-am simţit copil mic, ca în dimineaţa aia de acum nu ştiu câţi ani (probabil 10) când am găsit în ghete nişte telefoane mobile de jucărie care lătrau (?!), cartea aia de colorat cu 101 dalmaţieni şi bau-baul a început să fie considerabil mai puţin monstruos în comparaţie cu Cruella deVille.

uite ce poză:

vezi…bat câmpii pentru că nu mai ştiu ce să scriu.

a da, gata. întotdeauna există un “după aia”.

deci, după aia a trebuit să stau la 2 lansări de carte care nu m-au impresionat neapărat, dar a plouat cu discursuri şi cuvinte mari: nici eminescu n-a intrat în istoria literaturii române la 17 ani, dar se pare că am colegi care ar merita, după mintea directorului nostru #-o. în fine, după aia a venit partea mai palpitantă (da, aia cu plicuri cu roni) şi jumătatea de oră de lapsus în care am uitat (blestemate celule nervoase) numele de familie al grăuntelui.

şi am văzut cum poţi să botezi un văcuţ de pluş cu numele unui principiu de la chimie. bun venit printre noi, pauli.

s-a întâmplat apoi că am fost la topit bani după cadouri, mi s-a făcut poftă de crăciun, cutii cu funde şi panettone, că am fost expatriaţi din felinare şi probabil asta a fost bine, though I sincerely doubt.

măcar am descoperit gustul de timişoreana cu kinder şi leagnănele, da, leagănele..8->

nu pot să mă hotărăsc dacă a fost frumos sau nu – tot ce-am scris mai sus sună de parcă i s-ar fi întâmplat altcuiva.

ce urât,

nu pot să-mi organizez existenţa în limbaj articulat.

da?

nu.

ia uiteee

cel mai deştept quiz din ultima vreme (şi nu numai pentru că a ieşit ce bănuiam eu că trebuie să iasă :”> ):

YOUR SCORE
Your scored -1.5 on Moral Order and -0.5 on Moral Rules.  (au. should i worry?)

The following categories best match your score (multiple responses are possible):

System: Liberalism
Ideology: Capital Democratism
Party: Democratic Party
Presidents: John F Kennedy
04′ Election: John Kerry
08′ Election: Barrack Obama

Of the 508,231 respondents (7,230 on Facebook):
6% are close to you.
31% are more conservative.
18% are more liberal.
32% are more socialist.
17% are more authoritarian.

buuuuun. pe-asta am lămurit-o. if interested, îl găsiţi aici.

la categoria chestiunea zilei:

“la mulţi ani, Andreea! să creşti mare”

“cum doriţi.”

ploaie de vară cu tunete şi fulgere – probabil s-a enervat presiunea atmosferică pe alecsa. acea alecsa care putea fi auzită pe platou, mc, unirii sud şi pe o rază de +/- 5km cântând cu voce tare chestii random, random de tot.

oricum ar fi, tot presiunea atmosferică s-a păcălit. unu, pentru că alecsei i-a plăcut ploaia şi doi, pentru că mai cântă şi la această oră cu intensitate scăzută, până la moderat.

ar trebui să scriu nişte cuvinte deştepte despre zilele astea

..pentru că au fost prea tari:D s-ar putea să nu-mi iasă, i’m fully aware of it, dar ideea e că tocmai am făcut un quiz să văd ce inteligenţe multiple posed în posesia mea, vorba dinei:D

şi-a ieşit cam aşa:

Verbal/Linguistic     90% (dadadada!)

Intrapersonal     80%

Musical     75% (..numa’)

Interpersonal     70% (şi eu care credeam că sunt antisocială)

Bodily/Kinesthetic     65% (irelevant)

Naturalist     60%

Visual/Spatial     60%

Logical/Mathematical     60% ( aici nu e frumos să am pretenţii ).

şi după cifrele astea printr-o logică absolută şi-au dat ei seama că eu, când o să fiu mare (adică de marţi încolo) o să mă fac, citez:

Career Matches

• Writer (any type)
• Editor
• Public Speaker
• Politician
• Preacher
• Teacher
• Journalist
• Broadcaster
• English / Writing Tutor
• Actor / Actress

am încheiat citatul. scriitor, editor, jurnalist, politician – sună bine, mersi, dar tot nu mă hotărăşte dacă să dau la litere, jurnalism sau ştiinţe politice.

uite iar am deviat de la subiect – aşa se-ntâmplă după ce nu mai scriu o vreme, n-am leac.

am citit posturile de anul trecut despre bluzău – pe vremea aia credeam în ce spuneau în crossroads : blues ain’t nothing but a good man feeling bad. anul ăsta l-am simţit mult altfel (the good man was not feeling bad anymore) deşi personajele, mai mult sau mai puţin principale, au rămas aceleaşi.

n-a mai fost blues cafe, n-a mai fost leila să cânte cu blazzaj şi n-a mai fost a lor “urma” – a fost în schimb o altă urmă, mă rog, o parte, a’ mai importantă (pav i-ar spune il cappo di tutti frutti:D). adică dan byron. adică el, al treilea de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga (totul e relativ):

nu ştiu dacă a fost de la pizza aia gigantică, de la biletul gratis (all mighty adina:D) sau de la bergenbier, dar tot concertul mi s-a părut perfect (mai mult ca perfect nu există decât în gramatică).  berti barbera şi nicu patoi (platonic) au avut grija să nu uite kashmir, big yellow taxi şi purple haze, long live hendrix:

Purple haze all in my brain
Lately things just dont seem the same
Actin funny, but I dont know why
’scuse me while I kiss the sky
Purple haze all around
Dont know if Im comin up or down
Am I happy or in misery?
What ever it is, that girl put a spell on me

- mi-o aduc aminte perfect cântată şi la bluzău 12, alte măşti, aceeaşi genialităciune de piesă.

aşaaaaa…şi vă spuneam de byron. am fost şi i-am luat autograf (fir’ar, iar n-am avut curaj să mă duc prima, noroc cu bianca). presupun că i-am părut nişte puşti plictisiţi de jetix (a zis-o şi tolea, cam dur de altfel), nişte copilaşi fanatici care vin să-i ceară autografele cu pixul cu care şi-au scris temele la română. se poate, se poate să nu, sigur e că acum am în agenda aia indie de portocalie ce e scrie “pentru Alexandra” şi o semnătură pe care poţi s-o citeşti în foarte multe feluri, nefiind scrisă cu caractere pământene:)) live au sunat exact ca în înregistrări, iar flautul ăla a făcut minuni.

ca toate lucrurile bune s-a terminat repede şi nu ne aşteptam la prea mare lucru de la trigon – nişte moldavian freaks despre care n-auzisem în viaţa mea, dar care după primele 5 minute m-au lăsat două-puncte-o. şi la fel pe răzvan cu andi, rămaşi cu gurile din ce în ce mai căscate ascultând 3 oameni cântând la vioară, tobe, clape, bas (asortat cu o mănuşă albă, nu oricum), ţambal, nai, muzicuţă, trianglu şi diferite chestii de păcănit, ţăcănit, ţârâit pe care nu ştiu exact să vă spun cum le cheamă. a da, şi voce, deşi niciunul din cântecele lor (nici măcar bluesul japonez trecut prin oltenia – nu râde, există;) nu avea versuri.

incroyable, parol, şi cu asta m-am oprit: cine a fost acolo ştie despre ce vorbesc, iar pentru cine n-a fost, e cam greu să-şi imagineze. pe la 2 s-a terminat bâlciul şi-am aterizat pe vestita alee parâng, numărul 1, unde statisticile arată că ajunge numai un taxi(u) din 5, printr-un fenomen inexplicabil; ceva gen triunghiul bermudelor, if you can imagine.

overall, a fost destul de tare – aproape am uitat că-mi picau picături de ploaie în ochi şi ochii în gură. se prea poate ca cineva să fi mărit forţa de gravitaţie în nuaptea aia, zic eu că a fost egală cu ceva mai mult de m*g.

despre cum a fost aseară, la al doilea al meu majorat (şi nu cel din urmă:D) vorbim mai încolo – ţineţi aproape!

mă duc să dorm umpic, nu-mi stă bine prea trează acum.

scurt moment emo care oricum nu-şi are locul aici

I know you think that I shouldn’t still love you,
Or tell you that.
But if I didn’t say it, well I’d still have felt it
where’s the sense in that?

I know I left too much mess and
destruction to come back again
And I caused nothing but trouble
I understand if you can’t talk to me again
And if you live by the rules of “it’s over”
then I’m sure that that makes sense

And when we meet
Which I’m sure we will
All that was there
Will be there still
I’ll let it pass
And hold my tongue
And you will think
That I’ve moved on.

things go wrong

..`cause people build walls instead of bridges.

sau mă rog, nu chiar aşa de rău, dar mă ştiţi că exagerez cu graţie. lucruri noi nu s-au mai întâmplat şi nu se mai întâmplă; deşi dacă mă chinui umpic pot să găsesc câteva (sigur că irelevante):

am făcut ieri prezentarea aia şi, ca să vezi cum things keep coming back to me, am luat iar premiul doi şi una sută roni (exact ca anul trecut, când am început să scriu pe blog şi posturile mele erau posturi normale, veneau de 3 ori pe zi şi aveau, firesc, mai multe cuvinte decât puoze).

cred că acum nu mai am aşa de multe de spus, voi ştiţi deja care-i treaba cu alecsa (ca să mă scriu cum mă scrie jean), ce vrea, ce-aude, pe unde-şi plimbă

ochii (ochelarii, whatever),

uniforma,

neuronul şi..

şi degetele de la picioare.

ronii s-au dus deja pe străzi albastre (pe blugi negri, de fapt) şi alexa, în octombrie 2008 ca şi în octombrie 2007 face planuri pentru că-i place să vadă cum se sparg. cum se sparg valurile la ţărm şi formulele trigonometrice în uichendurile mele somnoroase.

gata las postul aşa, nu mai pun poză ca să nu vă blochez netul de atîţia pixeli,

orvoar