ordinele nu se discută, ci se execută.

aşadar, epidemie lepşe, iau numai doo:

unuroman: jocul dinei, extrem de jucabil, la care am vrut să trişez şi să schimb poza (dar nu m-a lăsat conştiinţa). zice aşa.

- Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
- Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
- Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
- Use Photoshop or similar to put it all together.

uite ce-a ieşit:

tu ai cumpăra albumul unei trupe care se numeşte “superior orbital fissure”? eu mă mai gândesc. oricum, în curând pe ecrane.

doiroman: leapşa de la flo pe care tot o amân cum amână Moromete fonciirea. top 10 piese de ascultat la alecsa – nu le pun în ordine pentru că m-ar apuca următoarea glaciaţiune… cu steluţ de la căpăăăăt:

* edith piaf – milord

* led zeppelin – stairway to heaven

* the animals – house of the rising sun

* fool’s garden – lemon tree

* sigur ceva clapton, dar nu mă pune să aleg

* *sigur ceva pink floyd, în aceleaşi condiţii. ei au doi steluţi, deci două piese, pentru că sunt planificaţi să reziste. să reziste. să reziste.

*leonard cohen – famous blue raincoat

* pasărea colibri – scrisoare de bun rămas, cred, dacă nu cumva un om pe nişte scări.

* steluţă împărţită între alifantis, damien rice, luna amară veche, iris, coldplay şi dire straits câteodată, jethro tull, hendrix, simon and garfunkel etcetera, etcetera, etcetera.

dau publish repede, ca să nu mă răzgandesc.

ah, şi voiam să trişez poza albumului cu asta:

avem de onorat

o livrare specială. leapşă  pentru şi de la dinozaură, deci:

SUNT  “o broască mică, mică, mică într-un lac imens

şi mi-e frică, frică, frică să trăiesc intens”, spun şi eu ca Ada Milea.

AŞ VREA, dacă se poate, să nu crezi tot ce scriu aici. mulţumesc.

PĂSTREZ tot. chiar dacă nu mulţi au acces la felul ăsta de arhive.

MI-AŞ FI DORIT să scriu mai mult şi mai bine.  să mă teleportez. să aduc nopţile nordului şi aurora boreală pe piatra craiului.  să am rezerve inepuizabilă de fowles, ceai şi clătite (după cum vezi, 2 din 3 nevoi ale mele sunt organice, 3 din 3 sunt hedoniste)

NU-MI PLACE să ajung la ultima pagină. dacă urăsc ceva, urăsc sfârşiturile de orice fel.

MĂ TEM de cuvântul “trebuie”.

AUD un om pe nişte scări.

ÎMI PLAC scenariile şi insomniile.

NU SUNT o integrală, un vector sau un polinom în modul.

DANSEZ a)noaptea pe nisip, desculţă. b) în şosete, la micul dejun. c)când aterizez în pub. d) toate variantele de mai sus.

NICIODATĂ să nu spun niciodată. aşa umblă vorba prin târg.

RAR mă gândesc că luna e pusă acolo doar pentru a desena ceva pe ea.

PLÂNG ca un copil, dacă rămân fără jucării.

NU SUNT ÎNTOTDEAUNA eu.

NU ÎMI PLACE DE MINE isterică.

SUNT CONFUZĂ, şi ce dacă?

AM NEVOIE de lucruri şi oameni în care să cred.

AR TREBUI să mă opresc aici. şi să ascultaţi asta:

running over the same old ground

what have we found?

the same old fears.

daca tot plantez clipuri

poftim:

sigur o ştii de când erai mic(ă),

eu o cântam acum mai mult de 10 ani, stâlcită, cu cuvinte care după mintea mea sunau a engleză (fenomenul de riz ăhaus in niuorlin). acum are cuvinte adevărate şi tot la fel de mult farmec.

tot acum 10 ani eram tunsă exact ca ei, probabil din spirit de solidaritate cu eric burdon (da, e cel care cântă mai sus), declarat best rock-blues voice of all times – capitol la care chiar nu prea avem, spre tortura profelor mele de muzică,  nimic în comun.

ce nu-i perfect la fiinţa asta?

poate faptul că acum are aproape 70 de ani.

offtopic: azi a nins, a doua oară anul ăsta.

să mă reprofilez pe numărat ninsori din doi în doi?

just a quick note

să vă spun că vreau aşa ceva:

..că mâine nu mă duc la şcoală pentru că sunt o leneşă şi o iresponsabilă,

..că azi i-am luat interviu lui Paul Cornea (deşi mi-am uitat întrebările acasă), că am stat la conferinţa lui şi mă simt aproximativ mai deşteaptă,

..că profa de română mi-a făcut complimente spunându-mi că am cearcăne evidente,

..că azi am deschis o carte ( se numea voyages au levant, cu multe subtitluri) veche din 1780 sau cam aşa ceva,

..că partea asta a anului mi se pare mie cea mai enervantă,

..că azi la engleză am scris ” eu sunt o salată de fructe”,

şi că ieri s-au împlinit 40 de ani de la lansarea primului mouse.

dacă încerci să găseşti o legătură între toate astea înseamnă că ai prea mult timp liber, ar trebui să te duci pe insula oamenilor cu timp liber care beau apă plată cu lămâie (şi să îţi faci acolo o fermă de canguri).

lost for words

nu poţi să evadezi dintr-o închisoare care nu există.

..şi maratonul posturilor scurte şi foarte scurte continuă.