verticale

pentru că folk you a fost demult, pentru că mi-a trecut mirajul vama veche, pentru că există atât de frumoase alcătuiri de calcar şi clorofilă care ţi se impregnează pe retină, în memorie şi pe sub unghii, voila:

şi calcarul, şi clorofila

refugiul diana

şi indicaţiile preţioase de pe creastă

plus gâdilare a urechilor într-un mod plăcut, imnul pietrei craiului.

îmi pare rău,

… ştiu că de la o vreme locul ăsta cu pretenţie de blog (glob?) arată ca o casă pustie.

cam bate vântul, adevărul ăsta e. candelabrele de-abia se mai ţin, duşumelele scârţâie şi jucăriile au rămas aruncate aiurea. nu ştiu dacă o să le pun la locul lor, nu ştiu dacă o să schimb mobila sau măcar dacă o să şterg praful. cert e că de acum încolo cel puţin îmi voi plăti întreţinerea. cu litere.

mă mut aici. vă rog numai să aveţi puţină

Atenţie, cad ţurţuri!

ca să nu le pun pe haifaiv

când te duci la suceava, perdelele de tren dansează (trebuie să ştii să le cânţi)

şi există nişte creaturi gărgăricioase care socializează.

felul lor de a socializa este să îţi facă pielea găină (trebuie să ai stofă de găină în materialul genetic şi eşarfă nouă ruptă dintr-o perdea):

se poate să întâlneşti biserici care se închină cine-ştie-cărui dumnezeu extraterestru:

şi mănăstiri cu nume de fată. dragomirna este o domnişoară fistichie de 400 de ani – are lac, păduri, cruci şi alte accesoriile care se poartă.

şi bufniţe fotogenice:

ştiu pe cineva care a rămas acolo:

bănci înainte şi după (datul în bărci cu talente literare):

saboţi de lemn din poveştile fraţilor grimm:

şi copii cu pantaloni rupţi care te roagă în gară să le faci puoză. îl chema tamburel şi a primit, pentru iniţiativă, un covrig de buzău.

e frumos la suceava. dacă vă trece prin cap să vă duceţi, ţineţi minte că întotdeauna o să dureze prea puţin.

ca o cafea neagră cu vodkă şi frişcă.

bien a vous.

caracatiţa are mâini sau picioare?

nu mai ştiu, vorbesc doar limba după-amiezelor cu altă gramatică pentru fiecare zi a săptămânii.

e urât să spui  “mai sunt doo săptămâni şi se termină”. e urât şi poate nici nu e adevărat, printre oameni care nu reacţionează afectiv la primele douămiicincisute de zecimale ale lui pi’u.

dar dacă din când în când ţi se întâmplă, ţi se pune robă şi diplomă de absolvire în braţe şi ţi se spune “descurcă-te”, să ştii că-i lucru necurat la mijloc.

adică cum, descurcă-te?

aşa, ca un ghem de aţă încurcat de pisoi perfizi, din care trebuie să se croşeteze pulovere, ciorapi şi mănuşi?

ia-ţi periuţa de dinţi, tigăi, perne, polonice şi fier de călcat şi du-te la facultate.

învaţă să devii corporatist, învaţă staţiile de metrou, învaţă pe unde vine green hours şi cumpără-ţi bilete. bilete la teatru, bilete la operă, bilete la concerte şi bilete de tren, să te întorci în patul tău.

când ajung în bucureşti am să fac colecţie de bilete (desigur, aveţi nevoie de bilet ca să o vizitaţi) şi-am să le spun vreo două.

trebuie să ne descurcăm. suntem noduri şi semne.

gaudeamus.

seara asta trebuia s-o petrec în Oradia

Aşa că oficial mă întorc mâine şi tot mâine o să scriu pomelnicul de lucruri frumoase şi mai puţin frumoase ce s-or întâmplat pe-acolo – acuma am o sticlă de pălincă de bihor pusă la păstrare în frigider şi m-am gândit să mă duc să văd ce mai face.

După cum vedeţi sunt bine, sănătoasă, am revenit în deplinătatea facultăţilor mintale, ba chiar cu spor şi cu avânt; da’ uite, Dina a fost mai harnică şi a preluat legătura. O legătură foarte verde, desigur.

Mă duc, că nu-mi stă bine trează la ora aceasta târzie din noapte – şi în fond, v-am promis un post luuuung cât o noapte în cuşetă pe la foa proşen. Şi voi ştiţi că mereu promit că mă ţin de promisiuni (să mă votaţi când o să cresc mare).

Ciau!

Publicitate:

peştera privată a urşilor. programată să reziste.

să reziste.

să reziste.

m-am întors

din foarte multele locuri în care am măturat zăpada cu sau fără voia mea.

premise:

astea sunt multe tare,

încep cu C de la clătită sau cadou, cu T de la telescaun,

M de la maşinuţe buşitoare (sau de la mimă?)

şi nu în ultimul rând

cu S de la sanie, snowboard, sirop, salamandră, sarcastic, simptom, surior, piSiceală

şi se termină cu ce vor ele.

le-am îngrămădit într-o şosetă de cadouri, lângă un glob ciobit şi un elf cu o singură ureche.

concluzii:

cel mai bine e acasă,

reciclaţi pungile de plastic,

dacă în momentul ăsta te afli pe o sanie (şi încă ai nas) aminteşte-ţi să nu stai prea în faţă,

“despre dragoste şi alţi demoni” e frumoasă şi leneşă,

o sacoşă de ciocolată nu te face mai fericit contrat opiniei generale,

şi eu tot nu ştiu să patinez.

orvoar (ne vedem când ne-întâlnim)

the homecoming, part III