mă strânge uniforma de om în toata firea

dar nu vă îngrijoraţi, mi-e tare bine în pijamalele cu bruască ţestuasă grăbită.

nu iau metroul  decât după ce m-am asigurat în prealabil că mă rătăcesc corect (cât mai în direcţia opusă şi cât mai departe de locurile unde trebuie să ajung), deşi mai fac şi greşeli şi nimeresc din cînd în când.

se întâmplă foarte multe lucruri (de exemplu descopăr cu mirare infuziile din ursuleţi de jeleu) despre care nu pot scrie dintr-o anume reţinere faţă de identităţi, cronologii şi localizări precise. am să le împart cu pixelii într-un acces de filantropie, dar nu acum. acum îmi ajunge să le ştiu ale mele.

casa poporului se vede de pe lună şi de la tine din balcon.