că bine zicea mălăele

iunie 25, 2009

bucură-te că eşti om, şi nu bacilul Koch.

sau pleoşniţă.

bucură-te că eşti dus la bac, şi nu la sanatoriu.

sau la crematoriu.

sau la grădina zoo.

sau şi mai rău, în parlament.

de fapt ce voiam să spun este

bucură-te că mâine-i la română, şi nu la mate.

in his very absence

iunie 25, 2009

a murit  Matei Călinescu.

un om deopotrivă de citat şi citit.

Dumezeu să-l odihnească.

24 hours in a day,

iunie 25, 2009

24 beers in a case.

coincidence?

în caz că.

iunie 25, 2009

nu-i frumos să-ţi începi ziua cu un mail de-ăsta?ha

just because we use cheats doesn’t mean we’re not smart (!?)

suntem în campanie, ca toată lumea.

un vot, te rog?

aici.

şi aici.

(pentru că murphy spunea că lucrurile bune se întâmplă numai de două ori.)

(şi eu îl cred pe murphy.)

…dacă tot ai ajuns pe acolo, aruncă-ţi un ochi şi pe proiecte, unele chiar merită văzute.

mulţumesc.

a, şi mai era ceva – uită-te, când ai timp, la night on earth.

un film cu taxiuri, cu paris, roma, helsinki şi cu tom waits la sfârşit.

vdsd

ştiam eu că

iunie 16, 2009

există o explicaţie (!) ştiinţifică pentru care m-am trezit dând bacul la chimie.

citiţi şi vă minunaţi, eu tare mă mir cât am fost de înţeleaptă:

Un fizician, un biolog şi un chimist mergeau să vadă oceanul pentru prima dată.

Fizicianul a văzut oceanul şi a fost fascinat de valuri. A spus că vrea să facă nişte cercetări cu privire la dinamica fluidă a valurilor şi a intrat în apă. In mod evident, s-a înecat şi nu s-a mai întors.

Biologul a spus că vrea să cerceteze flora şi fauna oceanului, astfel încât a intrat în apă. Nici el nu s-a mai întors.

Chimistul a aşteptat vreme îndelungată, după care a notat urmatoarea observaţie: “Fizicienii şi biologii sunt solubili în apa oceanului.”

tot simone, tot beauvoir

iunie 15, 2009

(cartea asta îmi ocupă  înfricoşător de mult timp.)

- Nu poţi sta mereu cu ochii ţintuiţi pe ceas, răspunse ea pierzându-şi răbdarea. Ca şi când toate orele ar fi egale! Ca şi când ar avea vreun sens să măsori timpul.

- Ce te-a apucat? De unde vii? Annie ţi-a făcut şi clătite cu brânză.

- Clătite… spuse Regine.

Începu să râdă.

La ora şapte, clătite, la ora opt,  Shakespeare. Fiecare lucru la locul lui,  fiecare minut la locul lui.

Se vor isprăvi repede.