a minute away from panic

Cărţile au aceiaşi duşmani ca şi oamenii: focul, umezeala, animalele, vremea şi propriul lor conţinut.

cuvântul zilei

 

Indubitabil.

mă umflu în pene, ştiu:D

“Vã anunţãm cã sunteţi invitaţi sã participaţi în calitate de premianţi ai ediţiei a V-a a Concursului ISTORIA MEA – EUSTORY la festivitatea de premiere, care va avea loc la Palatul Cotroceni în ziua de marţi, 27 mai 2008.”

Daaaaaaaadadadadada\:D/ 

I want to see my name in a dictionary
I want to have it printed between writers and painters and doctors and queens
I want children to learn about me in school
And have a statue built in a park

:”>

 

under pressure

Sunt bizi, bizi, bizi. Fac slalom printre tone, litri, metri cubi de cărţi, cuvinte, motto-uri, citate. Printre sărbătorile pe Paşte, mailuri, gări, ore fixe şi bilete de tren. Şi printre bloguri (da DTJ, am citit:P). Sper să scap cu viaţă când o să se termine toată nebunia asta. Adică, na. tre să se termine într-o zi, nu?

Vineri noaptea plec la Braşov, mă întorc luni dimineaţă doar ca să plec la prânz spre Botoşani. De-abia sâmbătă o să dorm acasă, ce-o fi o fi. Asta o să-mi fie vacanţa.

Articolele pentru revistă nu cred că le mai scriu. Pentru Sighet nu cred mai fac niciun eseu. M-am lăsat pe tânjeală?

P.S. (pentru că începe să-mi placă să scriu cu p.s. aproape orice). Am nevoie de o etichetă. Ştii, de-aia de care se pune pe coletele de la poştă. Să scrie ”fragile”. Unii spun că sunt. 

rire, c’est la musique du malheur

“je ris du mal qui me devore,
je ris toujours, je ris encore.”

habar n-am ce-a scris Rollinat în poezia asta – e cea mai frumoasă poezie pe care n-am citit-o.

existentiale

Since light travels faster than sound, isn’t that why some people appear bright until you hear them speak?

I know you can be overwhelmed, and I know you can be underwhelmed, but can you just be whelmed?

If a tin whistle is made out of tin (and it is), then what exactly is a fog horn made out of?

If a train station is where a train stops, what is a workstation?

If a tree falls in the forest and no one is around to see it, do the other trees make fun of it?

If a turtle loses his shell, is he naked or homeless?

If a word in the dictionary is misspelled, how would we know?

If all is not lost, where is it?

Sooner or later, doesn’t everyone stop smoking?

If carrots are so good for the eyes, why do I see so many dead rabbits on the highway?

If electricity comes from electrons … does that mean that morality comes from morons?

If knees were backwards, what would chairs look like?

In a country of free speech, why are there phone bills?

If Superman is so smart, then why does he wear his underpants on the outside of his trousers?

If swimming is so good for your figure, then how do you explain whales?

If you ate pasta and antipasta, would you still be hungry?

Reality? Is that where the pizza delivery guy comes from?

To conclude: if you ask wrong questions, you get wrong answers. Or you’re simply dumb.

aprilie, 11

azi a fost aprilie. unşpe.

azi am descoperit că eroarea aia cu don’t send e cea mai tare eroare inventată ever. maxim de nervi, în minim de timp (ca la economie)

azi la 7 dimineaţa, în pădurea crâng, nişte ele (nişte ele respectabile, de altfel) n-aveau altă grijă decât să se dea cu rimel după copaci şi să se întrebe când-vine-fată-placa-aia-de-îndreptat-părul-de-la-eivăn-că-zău-nu-mai-suport-să-mă trezesc-cu-el-creţ? de aia, tot azi mi-am pus mâna în cap. mai întâi stanga, apoi dreapta, pentru că situaţia era disperată. cred că am ţinut-o vreo 3 ore numai în wtf‘uri, omg‘uri, gmooh (get me out of here)’uri şi alte onomatopee mai mult sau mai puţin ciudate, nedemne de măreţia blogului which you are right now staring at. aceste specimene vor fi numite de azi încolo veveriţe (cu subvarietăţile: 1) cu bentiţă roz. 2)nu zău, fată?. 3) mă plâng tot timpul, dar ştiu că tot eu sunt cea mai frumoasă, deşteaptă so on and so forth). las un to be continued, că se prevăd vremuri grele de-ndurat.

azi am zis că fac multe şi ca de-obicei a venit ora fatidică 24 şi încep să am mustrări de conştiinţă.

azi am ieşit cu ei.

( fiţi anteni, acum urmează partea cu-adevărat profundă a postului. raţiunea lui de a fi. axis mundi. cireaşa de pe tort. piperul de pe cartofii prajiţi. mirosul de vanilie din crema de corp şi alte chestii auxiliare pe care sunteţi în stare să vi le imaginaţi şi singuri.

aşadar, fiţi anteni.

 că vine.)

azi, în timp ce mă pierdeam şi regăseam printre stafidele din cerealele cu lapte, în timp ce-mi continuam discontinuitatea originară printre aburi de spirt, seringi, ace şi sare, în timp ce măsuram unitaţile de măsura şi transformam tridimensionalul realităţii în sentimente şi gânduri adimensionale, când îmi împachetam frumos mulţimea de “ieri” în cutii lucioase şi le puneam somptuos funde colorate, când îmi aruncam gândurile în mijlocul arenelor lăsându-le să-şi explodeze furia şi dragostea şi nebunia în orgii, canibalisme, totul pură poezie, mă aruncam printre simfonii şi versuri, înotam printre picturile înca neîncepute şi cuvintele încă nerostite şi, zâmbind sadic, mă duceam spre înecul din tăcerea tablourilor în ulei… azi.

ei, v-am spus eu?