daily routine

 m-am săturat, e a patra zi în care pun ceasul să sune la 6, scot capul din plapumă la 6 jumate şi mă trezesc de fapt la 7, ca să-mi recuperez telefonul aruncat în prealabil pe sub pat, pe după bibliotecă, somewhere.

…şi ca să scriu la amărâtul ăla de jurnal de proiect, pe care mi-a fost oarecum prea somn să-l continuu cu 2-3 pagini cu o zi înainte. nu scriu mult, vreo oră, că iarăşi se face 9 şi trebuie să plec. mănânc un măr, îmi beau ceaiul pe fugă, fac baie în 10 minute (now that’s a record!), nevoia te învaţă. fug să prind un maxi-taxi chiar cu o secundă înainte să plece, de obicei, şoferul e de treabă şi mă lasă să cobor la-covrigi-dacă-se-poate.

am ajuns să învăţ soneria interfonului de la intrare şi deja mi se pare că văd scris pe casa scărilor, ca-n Dante, voi ce intraţi, lăsaţi aici orice speranţă (speranţă de-a ieşi mai devreme  de 6-7-8 ore din sutele alea de chestionare, ciorne, poze, scrisori, texte care aşteaptă să fie transcrise, nervi, defecţiuni tehnice, telefoane de-acasă tu-nu-mai-ajungi-azi? şi tot restul..)

apoi aşteaptă acelaşi maxi-taxi, care nu se mai oboseşte să vină, pentru că azi e sâmbătă, mai e şi vacanţă de iarnă pe deasupra, lumea normală stă în casă şi leneveşte. în fine, vine un 7, bun şi ăla, cobor pe bulevard, merg 10 minute prin frig da ajung acasă, ajung în pat şi vai de cine îndrăzneşte să mă trezească.

“iar e nervoasă …8-|”

eu ce să vă fac…de obicei n-aveţi nicio vină, ştiu. deschid messul, trebuie să-mi suportaţi statusurile ursuze, pline de dnd şi de semne de exclamare (sau statusuri triste de copiluţ emo, după caz) – vorbesc cu aceiaşi 3-4, mereu aceiaşi şi oricine altcineva care vrea să-mi vorbească e expediat scurt cu-un lasă-mă acum te rog, am ceva treabă, vorbim altă dată sau alte scuze mai mult sau mai puţin plauzibile.

nu mai am chef de nimeni, nu ştiu cum de mai sufăr şi pe mine. nici măcar statul degeaba nu mă mai tentează, când ştiu că mâine o să o iau iar de la capăt.

partea bună e că e termină în două săptămâni.  

în ceva timp, ziua asta mi se va şterge complet din memorie şi când voi reciti, mi se va părea viaţa altcuiva.