rearrangin’ my stereotypes.

blame pain

sorrow and surprise.

dressed in chaos, stripped in void

i can’t escape, i can’t avoid .

 nu mi-a trecut efectul kumm şi nici n-are de gând să treacă, ceea ce e foarte bine. aseară am fost la aniversarea lui mihai, had fun (i-a plăcut brăţara!!)….poze multe multe multe şi deja photoshopuite, artă post-modernă cu picături de ciocolată pe farfurie şi, vorba unui clasic în viaţă, “neşte alune”.

zi şi tu ce să vrei mai mult?:)) am mers aproape o oră singură prin frig, am numărat cabine telefonice, cu “empetreiul” (da jean, te ţin eu minte!) şi cu blazzaj în neuroni. şi cu nelipsitul pliculeţ de nesscafe, presărat peste o nuga ieftină.

that’s what i call silenzzio stampa.

de dimineaţă am făcut ceva ce trebuia eu să fac demult, am pierdut vremea prin oraş cu suriorul meu şi am scos de la naftalină un cântecel care mi-e mie foarte, foarte drag.

ca ochii din cap şi lentilele de 1,75 cu plus, ca să nu existe dubii.

fool’s garden - lemon tree.

douăpuncteics.

închei glorios, după o porţie uriaşă de spaghete şi o cană de vin fiert,

i’m steppin around in a desert of joy..:>