încă una şi mă duc.

scriu posturi prea lungi.

aşa că enough for today, mă duc să fac ceva pentru “dezvoltarea multilaterală şi progresul” condiţiei mele de om obişnuit.  na c-am citat şi din nicuşor .

somebody please make me shut up, please.

na c-am uitat de diacritice .

..în postul anterior.

aşa că ma autopedepsesc să mai scriu un post ( că oricum n-am ce face altceva ) şi să implor iertare pentru neglijenţa mea . iertare, deci.

trebuie să deschid o paranteză mare şi cuprinzătoare  ca să vă informez că azi-noapte am vorbit (iar!) cu ză uan-ul care a îndrăznit să aibă la avatar o anumită poză. trecând peste ironiile ieftine cu care ne complimentăm reciproc în ultima vreme, cuvintele care dor şi chestiile banale de gen “vii la kumm?” sau “ştii că mmf îşi face majoratul pe 10.. ” adică informaţii de interes naţional, nimic special. a aflat de the încheietură thing, i-am adus aminte şi mi-a adus aminte…îi place să tortureze în continuare.

îs curioasă de ce-o fi la kumm. om trăi şi om vedea, până atunci îi urez un călduros “du-te fix  ;;)”  pentru că tot nu şi-a schimbat poza de la avatar. 

we’ll have some serious discussions someday on this topic.

şi-am mai uitat o chestie, că de obicei chestiile astea nu vin singure ) am prezentat azi cu mira minunata şi fantasmagorica lucrare despre Sonetele lui Will (noi ne tragem de şireturi) şi Voiculescu…

şi tanananam…mare surpriză mare după vreo 3 ore de dormit pe-acolo şi o prezentare oarecum fâstâcită şi oarecum silenţioasă (prietenii ştiu de ce..) , aflu c-am luat premiul 2. ooo..păi stai că nu merge chiar aşa..adică, na, lucrarea o fost bună chiar dacă ternată azi-noapte la 3..da la mai mult de menţiune sincer nuj dacă aveam dreptul să ma gândesc. în fine, a trecut, am scăpat, s-au jucat în părul meu, am băut o cafea şi-am mâncat alune..

iar când s-a terminat toată povestea am plecat acasă cu fabuloasa sumă de 100 RONI. ei uite dom-le că totuşi se merită )

ţopai într-un picior pe-aici prin blog ( şi pe mess şi pe unde se mai poate, da asta nu trebuia să ştiţi..) de fericire. deh.. azi n-ai ce să-mi ceri.

fără număr, fără număr, vorba românului:))

bravo alegza, îs mândră de tine 

aşa ameţită cum eşti :-j

douapuncteics again. nu că-i nais să fii narcisistă?

now reading..

o carte cu titlu de 2 randuri:)) ceea ce-i destul de weird …da’ daca mi-a sunat mie bine;;)

zice’asa:

“visul copilului care merge pe zapada fara sa lase urme sau invizibilul, descriere amanuntita”. ei ce zici?:>

bineinteles ca-i tot despre comunism, numai de de-astea dau in ultima vreme. astept sa se termine, ceea ce nu-i foarte magulitor (nici pt mine si nici pt ea:”> ) ..oricum, pentru “Agata Murind” o sa fac un cult, un altar cu lumanarele si procesiuni sado-masochiste la miezul noptii..ceva tot tre sa fac.

a fost prea…ca mine ( de unde si revelatia mea de geniu cum ca intr-o viata anterioara Agata Degan eram eu, iubeam un anume Arthur Cadia si restu’s detalii). Confuza , deloc ieftina , fara siropuri inutile… halucinant delir.

da nu cititi ca-i depresiv:)))

respect si portocale!:>

the rest will follow…

Trainspotting

Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the fuck you are on Sunday night. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up brats you spawned to replace yourselves. Choose your future. Choose life… But why would I want to do a thing like that? I chose not to choose life. I chose somethin’ else. And the reasons? There are no reasons. Who needs reasons when you’ve got heroin?

..că mi-am adus aminte de Trainspotting. N-am ce să mai adaug, de când am descoperit că o carte în care se înjură din 5 în 5 cuvinte a devenit cartea mea de căpătâi. Junky alegza!

de fapt, dacă stau să ma gândesc mai bine,  ei îi datorez supranumele de Dawn.

douapuncteics.

o parte din mine e în sevraj, am nevoie de cărţi din astea ca de aer.

Bluzău

ca să nu uit ce-am făcut sâmbătă seara.

aşteptam de ceva vreme concertul ăsta. El (za golden god)  n-a vrut să vina şi am recurs la fapte necugetate, încheietura îmi stă mărturie:))

m-a calmat mihai şi m-a dus el până la facultatea de bere.. m-a făcut să rad chiar dacă l-am lăsat să m-aştepte 20 de minute şi mă minunez ce-am facut ca să merit asta.

erau toţi acolo…mă sunaseră de 3 ori în ultima jumătate de oră să mă facă să ies din casă. eventually they did it. şi nu-mi pare rău: bere buna, prieteni şi jazz. who on earth can wish more than that?

blazzaj, nou descoperiţi, m-au lasat speechless. vorba unui mare clasic în viaţă, “induce stări duale, contradictorii: latent/izbucnit, lăuntric/turbulent, liric/revoltat; cu un vers balansat între halucinant-nevrotic şi lucid post-sevraj.” a lor urma şi vocea Leilei…înţepenisem pe scaunul ăla şi refuzam să mai răspund la stimuli .

hipnotizant,  mai vreau.

ca să nu vă las în neştiinţă:
Sufletul mi-e dus de-acasă
Şi nu ştiu pe ce cărare s-a pierdut,
Stele multe îngândurate
Săgetează clipa-n care m-am născut
Nu-mi presimţi tu nebunia
Inima când mi-o adulmeci, tremuratul…
Am să-mi caut cuib în ramuri.
Cântă lutul zvon curat ca lacrima,
In argintul cel de noapte
Când m-a biruit îmbraţişarea ta
Lacomi şi flăminzi mi-s ochii
Veşnic nesătui în căutarea ta
Umbra ta e dulce,
Urma ta e oarbă.
Te urmez oriundeee..

Şi n-a fost doar atât. Au urmat Blues Cafe (so excuse me now, i have to kiss the sky…); înfiorător de frumos. Nu mai ascultasem în viaţa mea atâta blues de calitate, aşa că m-am lăsat dusă de val şi pentru 3-4 ore am fost fericită. I’m really considering some things for the future (about the guy next to me, obviously:-”) but i’ve learnt not to make plans about uncertain things in order not to get dissapointed. so, for the moment i will hold my tongue.

pe 2 noiembrie, kumm. tot acolo.

can’t wait .
 

who, me?

forgot how a semi-nerd, semi-shallow highschool girl behaved?

then catch a glimpse of my blog, though i must warn you: don’t expect anything too fancy or smart, i’m what i would call a REGULAR person.
oh, and this reminds me: “no alarms and no surprises”

how can one not worship Radiohead?